Decoraţia interioară foarte frumoasă întregeşte valoarea întregului monument. Pictura originală este executată din pridvor până în altar în tehnica a fresco, păstrându-se integral şi este specifică decoraţiunii interioare de sfârşit de secol XVII, începutul secolului XIX din teritoriul românesc aflat între Carpaţii Meridionali şi Dunăre, când o serie de edificii cu destinaţie religioasă poartă amprenta renumiţilor pictori regionali, cum sunt şi Neagoe şi ieromonahul Partenie de la Mănăstirea Tismana.

Arta portretistică este pusă în evidenţă de chipurile sfinţilor sârbi: Sfinţii Cuvioşi athoniţi Simeon şi Sava (1200; 1235), tată şi fiu, foşti domnitori ai Serbiei, Ştefan Duşan (1308-1355), Sfinţii Mucenici Chiric (în vârstă de 3 ani) şi mama sa Iulita, pictaţi la cererea arhimandritului Vasile şi a lui Milco. Subiecte ca Sfântul Sava şi Simeon, Sfântul Nicodim, pruncul culcat pe disc sunt inspirate din pictura catoliconului Mănăstirii Hilandar, relevând şi influenţe externe asupra canonului pictural tradiţional specific fondului artistic românesc ce se cristalizase până în acea perioadă. Astfel, portretul marelui domnitor sârb Ştefan Duşan (1331-1355) ce se află în pronaos, asemănător cu cel de la Hilandar, pare a fi singurul din ţară. Prin modul artistic de realizare a portretului este exprimată toată veneraţia ctitorului Milco Băiaşul şi a primului egumen Vasile Arhimandrit pentru eroul naţional al ţării lor de origine. Specifice stilului brâncovenesc sunt şi tablourile votive.