Pictura murală

 

Decoraţia interioară foarte frumoasă întregeşte valoarea întregului monument. Pictura originală este executată din pridvor până în altar în tehnica a fresco, păstrându-se integral şi este specifică decoraţiunii interioare de sfârşit de secol XVII, începutul secolului XIX din teritoriul românesc aflat între Carpaţii Meridionali şi Dunăre, când o serie de edificii cu destinaţie religioasă poartă amprenta renumiţilor pictori regionali, cum sunt şi Neagoe şi ieromonahul Partenie de la Mănăstirea Tismana.

Arta portretistică este pusă în evidenţă de chipurile sfinţilor sârbi: Sfinţii Cuvioşi athoniţi Simeon şi Sava (1200; 1235), tată şi fiu, foşti domnitori ai Serbiei, Ştefan Duşan (1308-1355), Sfinţii Mucenici Chiric (în vârstă de 3 ani) şi mama sa Iulita, pictaţi la cererea arhimandritului Vasile şi a lui Milco. Subiecte ca Sfântul Sava şi Simeon, Sfântul Nicodim, pruncul culcat pe disc sunt inspirate din pictura catoliconului Mănăstirii Hilandar, relevând şi influenţe externe asupra canonului pictural tradiţional specific fondului artistic românesc ce se cristalizase până în acea perioadă. Astfel, portretul marelui domnitor sârb Ştefan Duşan (1331-1355) ce se află în pronaos, asemănător cu cel de la Hilandar, pare a fi singurul din ţară. Prin modul artistic de realizare a portretului este exprimată toată veneraţia ctitorului Milco Băiaşul şi a primului egumen Vasile Arhimandrit pentru eroul naţional al ţării lor de origine. Specifice stilului brâncovenesc sunt şi tablourile votive.

 

Citește mai departe...Citește mai departe...Citește mai departe...Citește mai departe...Citește mai departe...Citește mai departe...Citește mai departe...Citește mai departe...Citește mai departe...Citește mai departe...Citește mai departe...Citește mai departe...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Arhitectura bisericii

Citește mai departe...Din punct de vedere arhitectural, biserica corespunde tipului de creaţie artistică ce urmăreşte tendinţele înnoitoare din epoca mateină prin promovarea valorilor vocabularului decorativ european, concomitent cu păstrarea formelor tradiţionale.

Arhitectura simplă a bisericii îmbină stilul epocii lui Matei Basarab, aparţinând secolului XVII, caracterizat prin construcţia impunătoare, cu turla clopotniţei pe pronaos, prin coloane de cărămidă circulară şi scara clopotniţei pe peretele nordic, cu stilul brâncovenesc din secolul al XVIII-lea, noutatea fiind pridvorul sprijinit pe coloane în arcade, de asemenea şi catapeteasma sculptată.

Edificiul se înscrie în categoria bisericilor cu plan de tip trilobat şi absidele poligonale la exterior, cu lungimea de 23,40 m şi lăţimea de 10,80 m, având pridvor, pronaos deasupra căruia se află turnul clopotniţei, naos cu două abside semicirculare şi alta semicirculară la interior.

Biserica este zidită din cărămizi bine arse, alternând pe alocuri cu blocuri de zgură de aramă, material tare şi economic ce intră în componenţa multor ziduri din localitate.

Citește mai departe...Pridvorul este deschis, susţinut de zece coloane masive de cărămidă şi arce trilobate. Sistemul de boltire este compus dintr-o calotă semisferică care se sprijină pe două arce laterale. Accesul se face pe axul principal al pridvorului şi pe partea laterală de sud. Pridvorul este dreptunghiular pe toată lăţimea bisericii, având cinci arcade în faţă, două spre nord şi unul spre sud, toate în formă de potcoavă şi subîntinse de câte un tirant de stejar. Acestea se sprijină pe zece coloane, inclusiv cele două angajate în zid. Coloanele sunt aşezate pe un soclu masiv întrerupt la intrarea din faţă şi spre sud.

Pronaosul de plan dreptunghiular este acoperit cu o calotă semisferică de cărămidă, susţinută de două arce laterale, sprijinite pe console. Arcurile late est-vest nu se prelungesc pe un singur plan până în pereţii nord şi sud, ci sunt întărite numai în partea dinspre calotă pe o lăţime de 60 cm, partea lor laterală fiind la un nivel mai ridicat.

 

Deasupra pronaosului se deschide clopotniţa pătrată, având câte două firide pe fiecare latură, în arcade cu semicercuri subîntinse fiecare de câte un tirant de gorun. Uşa de acces la scara clopotniţei se află în colţul dinspre nord-vest. Scara este amenajată în peretele nordic anume mai gros prevăzut. Între naos şi pronaos se află un zid plin cu o deschidere boltită la mijloc.

Citește mai departe...Naosul prezintă două abside laterale semicirculare, boltirea fiind de asemenea realizată din calote semisferice. Naosul are o calotă foarte aplatizată pe patru arcuri susţinute pe patru stâlpi care formează un pătrat în partea centrală.

Altarul este de formă semicirculară, boltit cu o semicalotă. Tot aici găsim proscomidiarul săpat în masivul de zidărie. Spaţiul diaconiconului este sugerat de o simplă nişă. Despărţirea altarului de naos se face printr-o catapeteasmă de lemn. Catapeteasma este sculptată în lemn de tei, în stil brâncovenesc, fiind pe jumătate înlocuită datorită acţiunii din zonă şi a atacului xilofag.

Pardoseala în întreaga biserică este executată din lemn. Nivelul de călcare al altarului este mai înalt decât în tot restul bisericii. Soclul este din cărămidă şi bucăţi de zgură de la topitoriile minelor de aramă.   Ferestrele sunt înguste, fără încadramente de piatră. Nu au suferit în trecut modificări.

Decoraţia faţadelor este simplă, realizată printr-o tencuială din var şi nisip. În zona superioară, sub cornişă se găseşte un brâu simplu, de cărămizi dispuse în zimţi de fierăstrău.

Acoperişul este de tip şarpantă din lemn, cu învelitoare de tablă. Sub streaşină se descriu trei rânduri de cornişă, cărămidă dinţi de fierăstrău.